Crama Histria
Admirați un răsărit de soare în vie. Un spectacol de lumină și culoare generat de razele ce scaldă marea ca apoi să se oprească asupra butașilor încărcați cu struguri. Ei stau aliniați perfect, îmbrățișând caldura soarelui ce ii dezmiardă mai mult de 300 de zile pe an. De fapt, de aici pleacă totul, pentru ca briza marii și soarele conferă arome rar întâlnite vinurilor produse din strugurii culeși din aceasta plantație.
Un țipăt de șoim și o vulpe care trece printre rânduri. O prepeliță se grăbește să își ducă puii la adăpost. Natura specifică zonei colinare a Dobrogei în toată splendoarea ei. Alături de marea ce duce dorul zidurilor cetătii Histria pe care le scaldă în vechime. O fărâma de istorie.
Și printre toate aceste frumuseți sunt oamenii. Oameni cu sufletul curat, oameni buni, care încă mai știu să vorbească viei, la fel ca acum 2000 de ani, când îngrijeau – via lui Ciurea. Nu s-a pierdut nimic din aceasta legatură magică. De vrei să o simți, nu trebuie decât să intri printre rânduri, să întinzi mâinile și să atingi frunzele și ciorchinii cu vârfurile degetelor. Vei auzi valurile, vei simți soarele zâmbind în înaltul cerului iar vântul îți va cânta povestea acestor locuri.
Povestea care începe încă din zilele în care zidurile cetătii Histria răsunau de cântec și veselie, de versuri meșteșugite și licori magice, toate închinate zeului Dionysos.
Povestea nu începe cu noi. Începe cu o bucată de pământ, cu raze de soare și valurile mării, cu mâini bătătorite de trudă, de vreme rea sau bună, de vânt sau ploaie. Noi doar o continuăm. Adaugăm filă cu filă, bob cu bob, picatură cu picatură.
Crama Histria – o noua filă în vechile povești.
Un țipăt de șoim și o vulpe care trece printre rânduri. O prepeliță se grăbește să își ducă puii la adăpost. Natura specifică zonei colinare a Dobrogei în toată splendoarea ei. Alături de marea ce duce dorul zidurilor cetătii Histria pe care le scaldă în vechime. O fărâma de istorie.
Și printre toate aceste frumuseți sunt oamenii. Oameni cu sufletul curat, oameni buni, care încă mai știu să vorbească viei, la fel ca acum 2000 de ani, când îngrijeau – via lui Ciurea. Nu s-a pierdut nimic din aceasta legatură magică. De vrei să o simți, nu trebuie decât să intri printre rânduri, să întinzi mâinile și să atingi frunzele și ciorchinii cu vârfurile degetelor. Vei auzi valurile, vei simți soarele zâmbind în înaltul cerului iar vântul îți va cânta povestea acestor locuri.
Povestea care începe încă din zilele în care zidurile cetătii Histria răsunau de cântec și veselie, de versuri meșteșugite și licori magice, toate închinate zeului Dionysos.
Povestea nu începe cu noi. Începe cu o bucată de pământ, cu raze de soare și valurile mării, cu mâini bătătorite de trudă, de vreme rea sau bună, de vânt sau ploaie. Noi doar o continuăm. Adaugăm filă cu filă, bob cu bob, picatură cu picatură.
Crama Histria – o noua filă în vechile povești.
